Ultimul BIAS


Inainte insa de orice, am un mare Chapeau! si Jos Palaria! pentru toti omuletii astia zburatori care isi dedica viata la propriu unei pasiuni demente si minunate in acelasi timp.
Si as vrea sa spun clar de la bun inceput: nu catre ei se ridica dezamagirea mea. Care e doar a mea si n-o dau la nimenea…pam pam. Si care e sau nu impartasita si de altii, nu prea ma intereseaza foarte tare catre deloc. Cum spuneam, dezamagirea e doar a mea si putin si a cercului mic de prieteni in care ma tot izbesc cu capul de pereti.

Dupa o jumatate de zi de BIAS 2017, dupa ce cu sufletul la gura l-am asteptat inca de anul trecut, an in care ne-am spus :”Eh, se mai intampla, a fost totusi misto si asta, hai ca la anul o sa fie tare de tot”, iata-ne si anul asta, dupa multi altii in care am fost nelipsiti de la evenimentul BIAS pe aeroportul Baneasa.
Si ca sa nu o mai lungesc atat:
anul asta am hotarat cu totii ca e ultimul de BIAS in care vom merge. Cu tot respectul pentru oamenii cu capul in cer la propriu. Stim exercitiile pe de rost aproape, ele sunt catre deloc schimbate, aceleasi evolutii sau niste mig-uri sau F16 mai mari sau mai mici, cu deosebite caracteristici care noua, pifanilor, nu ne spun nimic. Noi vrem sa vedem ceva mai misto sau daca nu se poate, tot la nivelul ala, de escadrile de turci sau americani. Care au fost prezenti acum multi ani, intr-un singur an si apoi gata. Nimic la acelasi nivel anul/anii urmatori. Legea show-ului, indiferent ca e aerian sau terestru spune ca de la an la an trebuie sa fii si mai bun, sa vii cu chestii noi, sa fie si mai wow, daca se poate spune asa si iata ca se poate.

Jurgis Kairys acelasi nebun minunat fara varsta dar aproape predictibil dupa ani si ani, Iacarii Acrobati ceva mai acrobati anul asta dar tot acrobati, Planoarele cu aceeasi poezie si fond muzical, Parasutistii cu steagul si artificii de picior si fumuri, Air Bandits si bubuielile predictibile de final. Minunati toti dar, repet, am fi dorit nu atat ceva mai mult cat ceva mai altceva. Nimic de zis: au fost mig-uri unu’ si unu’ sau doua cate trei de polonezi, unguri, turci. Motoare si bubuiala, ambalare si simulare. Dar nu neaparat show aerian nou. Cineva in public spunea: “Ce frumoase sunt!”. Sa nu uitam totusi ca rolul avioanelor cu reactie e mai putin de “frumusete” cat mai ales unul de aparare si/sau atac. Dar, whatever, nu asta e problema.

Nici macar faptul ca anul trecut, la intrare, era un oarecare simulacru de control in bagaje, rucsac, gentute. Anul asta…liber de la manutanta! Intram ca in branza, fiecare cu ce putem si avem. Vorba cantecului: toate ciupercile sunt comestibile, unele o singura data. Si nici de data asta nu am avut ciuperci otravitoare (cel putin pana la ora cand scriu articolul asta). La ora 10.00, ora oficiala de deschidere, o singura taraba din jde corturi cu produse lichide vindea apa. Restul inca se pregatea sau nu era nimeni de partea cealalta a mesei. Si asta tine STRICT de Organizator. La fel ca si controlul de securitate. Dar nu astea au fost marile probleme. Nu, probleme nu au fost. Si nici show mai tare ca anul trecut nu a fost. Acelasi cozi masive la urcat in radarul nato ca sa ne bagam in selfie, aceleasi mari cozi sa ne suim in f15 de expozitie, tot pentru fatza noastra in cadru in carlinga. Si nici ca acum doi ani, cand a fost mai tare ca anul trecut. Si tot asa, in ordine descrescatoare. Desigur, cei care au venit pentru prima oara la BIAS 2017 a fost cel mai tare show vreodata vazut etc etc. Ceilalti insa…

Astfel inca la 14.30 cand am parasit incinta incinsa, cu surprindere am observat “gauri” la care puteai sa te apropii linistit de gardul de la pista. Lumea foarte rasfirata si in numar cu MULT mai mic decat in alti ani. Si cand ajungi la ora 14.30 sa ai loc in fata, la gard, inseamna ca ai o problema. Care nu e neaparat toata a caldurii (care nici macar nu a fost foarte mare).

Noi, cei care am fost in alti ani, putini, cum spuneam, in cercul mic de prieteni neimportanti, ne-am plictisit azi la BIAS 2017. Si comparativ vorbind, la Clinceni, de 1 iunie, a fost de 100 de ori mai misto: iarba, relaxare, si FOARTE IMPORTANT, apropierea de zburatoare era mult mai mare, astfel incat si impactul psihologic si fizic a fost altul. Si da, daca pe aerodromul Clinceni se vor mai organiza lucruri minunate, vom merge negresit. Chiar daca nu vor fi F16,15,14,19 etc (ne iertati dar noua, nepriceputilor, cifrele nu ne spun nimic. Noi vedem un show si ascultam un sunet de reactor. Atat. Ca sunt 15.000 de newtoni sau 20, pentru noi sunt fix paraleli. Cu nimic mai multi ca firele de par din caniche-ul vecinului), pilotate de polonezi, unguri, americani si doar un singur MIG care trece la 100 m fix pe deasupra capetelor noastre si va ambala iadul de sub el, noi ne vom declara mai castigati decat BIAS 2017.

Adio BIAS. Clinceni, venim oricand!


shop giay nuthoi trang f5Responsive WordPress Themenha cap 4 nong thongiay cao gotgiay nu 2015mau biet thu deptoc dephouse beautiful